photo: C.C.I.
Descoperirea unui bolovan bun pentru făcut tub de fântână – eveniment fericit, dar mai trebuia ceva: era necesar să fie făcute lucrări în jurul blocului de piatră încât să devină mobil – prin rostogolire să ajungă la un loc favorabil. Uneori se întâmpla şi astfel: îndeplinea toate calităţile ( suficient de mare, avea structură bună – uşor de cioplit, nu avea vânturi) dar dezrădăcinarea lui reprezenta o problemă. O însemnare străveche spune totul: „ Am reuşit să rostogolim bolovanul cel bun , dar fratele Gherasim şi-a frânguit mâna !“
A funcţionat şi cealaltă variantă: tubul să fie făcut la faţa locului dar locul să fi fost favorabil coborârii tubului în siguranţă până la atelajul ce îl prelua.
Din momentul în care s-a stabilit că locul este favorabil transportului viitorului tub se făcea pasul următor: mai era cercetat odată blocul de piatră , fisurile reprezentau o adevărată spaimă, dar cele foarte periculoase erau cele ascunse. Vorbă: „ Să te ferească Dumnezeu - de rosturile ascunse !“
Al treilea pas: se făcea o adâncitură de probă: pe axul viitorului tub se dăltuia un cilindru mic: dacă apăreau acum rosturi care nu s-au manifestat în exterior , blocul de piatră era abandonat; dacă aspectul era de „teren sănătos“ , atunci se făcea dăltuială până se obţinea cilindrul gol – al tubului - din interior.
Deosebim două variante şi pentru când lucrarea se făcea la faţa locului :
a) materialul de prelucrat era un minimasiv – atunci axul viitorului tub ocupa orizontala: se scotea miezul după care se elimina materialul din jurul tubului. În această variantă munca era imensă şi chinuitoare prin poziţia din timpul lucrului, dar se obţineau tuburile de cea mai înaltă calitate,deoarece într-o zonă sănătoasă din minimasiv se întâmpla mai rar să apară rosturi.
b) materialul de prelucrat era un bloc ( bolovan) izolat, detaşabil, atunci axul viitorului tub ocupa verticala: munca mai grea o reprezenta scoaterea miezului, în exterior se lucra mai liber pentru obţinerea coroanei circulare.
Cel care s-a trezit peste noapte proprietar de tuburi şi dimineaţa vrea să le vândă este invitat să facă el unul şi acel tub să aibă şi formă de cană ( ceaşcă ) deci să aibă coadă; după ce l-a confecţionat să deplaseze opera în căruţă vreo 30 km, pe drumurile astea de munte , fără să provoace fisuri în piatră.
Valoarea tuburilor nu stă numai în faptul că există, ci în vechimea lor, în semnele de pe buzele lor, unele au semne pe buzele dinspre apă , dar cui spun eu toate acestea, celui ce vinde sau celui ce cumpără ?!
„ Tînele a dat liber să lucrăm tubul !“ Probabil că „tînele“ era meşterul şef din echipa de cioplitori. Muncitorul ce a ţinut un fel de jurnal - avea şi puţină stofă de poet !
b1) Varianta: vas de ardere. b2) Vas folosit la un ritual prin care se aducea prinos ( suprafeţele mici din jurul cilindrilor dăltuiţi – acordă şanse mici acestei variante).
Unele îndoieli pricinuite de prezenţa unor elemente dăltuite care nu ar folosi la viitoarele ghizduri. Daţi clik – stânga pe poza de la începutul acestei postări: dinspre cilindrul făcut in centrul blocului pleacă spre în afară ( partea de nord a pozei) două şanţuri făcute la daltă – împreună formând o vale.
Bloc de piatră la Cetăţeni
photo: Paul R.
Blocul de piatră de la Cetăţeni cu un vas cilindric are şanţ de prea-plin, platoul - găvan de la Aluniş – la fel, platoul – găvan de la Vârful lui Dragomir - la fel. Problemă nedezlegată: ce rost aveau aceste şanţuri – sunt lucrări artificiale şi nu ale naturii. Către ce concluzie să ne îndrepte? Este vorba de zone relativ îndepărtate: Cetăţeni - Nucu.
c) La Vârful Goţilor blocul de piatră din centrul platoului – teica ( de formă cilindrică ) a rămas mult timp după ce a fost luată pardoseala. În acest locaş se fixa coloana ( tot din piatră) ce avea în capătul dinspre cer – formă de vas oval. Blocul de la Nucu ar fi transportabil – după mici ajustări, dar cel de la Cetăţeni – nici vorbă.
Aş vrea să fie şi bine !
de Grigore Rotaru Delacamboru
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu