Anexa bisericuţei de la Aluniş – forma de acum – nu este prima: peretele faţadă al grotei cu semnele lui transmite informaţii interesante. Am aflat recent că treptele care duc acum sub învelitoare la anexa veche duceau în trecut la clopotniţă – trebuie o elucidare: cum funcţiona interiorul !?
Şanţul pentru învelitoare, rămas acum în afară, ne spune că anexa veche
( contemporană cu Schitul de la Călugăriţe, cu schitul din Prunii lui Cristian, cu anexa de la Sf, Iosif ) era uriaşă faţă de aceasta de acum.
Vremuiala vremii a făcut să se prăpădească acea anexă <> şi când s-a luat hotărârea unei clădiri noi – putirinţa economică a fost mai mică.
La prima privire semnele şanţurilor vechi ( Aluniş – Iosif ) au formele congruente ( deci lungimile segmentelor de compoziţie – egale).
Atunci – în ambele părţi a lucrat aceiaşi echipă de meşteri: felul cum sunt dăltuite locaşurile pentru încastrarea grinzilor şi a căpriorilor – ne spune că da , aceiaşi tehnică a dăltuielii şi sistemul de pană cu efect invers.
Dacă nu a fost aceiaşi echipă – atunci se elabora undeva un plan de construcţie – nu se lucra la întâmplare – după specificul locului – de exemplu.
Ori una , ori alta construcţiile de azi de la Cetăţeni şi de la Aluniş pot ajuta în a se formula unele răspunsuri la nelămuriri legate de fapte vechi.
Dintre oamenii mai în vârstă din Nucu să nu existe nimeni care să fi auzit pe străbunii dumnealui dacă în faţa bisericuţei lui Iosif a fost au nu anexă !?!?
Memoria colectivă nu este de neglijat niciodată!
În faţa intrării la anexa veche de la Aluniş exista un pridvor de întâmpinare cu două coloane mai în faţă ce susţineau o placă – pentru claritate mai trebuie culese informaţii. Imaginea postată mai sus ne arată un mic fragment din acea coloană, alte bucăţi din pridvor sunt la Muzeul chihlimbarului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu