Ruga pământeanului către Cer urcă prin turla bisericii – coloană virtuală, fântână ce duce-n lumină ( fântânarul se află la bază ). Până să apară clădirea în sine - a bisericii – ruga se ridica la cer prin tot ce era vertical, dar o coloană vie , în care sevele freamătă urcând – acorda un coeficient de siguranţă mare. Pentru spaţiul carpatin coloana vie cea mai falnică este bradul; muntele este suportul sacru – bradul este mesagerul în prelungire, prin el muritorul se apropie şi mai mult de cer. Coloana are rostul să sprijine ceva. Rostul brazilor este să sprijine cerul ; în curtea sfintei biserici Polul Cerului se află pe aceiaşi verticală cu vârful turlei, marginile cerului se sprijină pe brazi.
Prima grijă a celor ce erau contemporani cu momentul înfiinţării unei biserici era să aducă pui de brazi din munte şi să-i planteze în jurul clădirii. Funcţiona lege nescrisă: în gospodăriile satului nu se plantează brazi – această măreţie falnică trebuie a se înălţa numai din curtea bisericii.
A doua lege nescrisă: când o fi să fie , brazii din curtea unei biserici or să dispară putrezind în picioare – în acel loc brazii nu se taie.
Apel către locuitorii din Aluniş: oameni buni, nu tăiaţi brazii din curtea bisericii: sunt seculari. Nu retezaţi legătura noastră cu cerul: sunt atâtea păduri în jur !
Observaţie: faceţi clik-stânga asupra imaginii şi vă rog să observaţi pe la jumătatea bradului cel mai dinspre privitor
„ aburul de foc “ sub formă de glob; toată viaţa mea de fotograf amator am fost urmărit de aceste „ globuri “: dacă aveau formă de sferă ( ca acesta ) trebuia să mă aştept la evenimente fericite din viitor. Fotografia este realizată cu aparatură nouă ( digitală – parcă aşa se spune !) şi vă asigur că nu este vorba de vreun trucaj: ce rost ar avea !!?? Doamne-ajută !
La Aluniş – O coloană ce a ieşit din mare
Poate că cineva priceput va avea bunăvoinţa să explice dacă acest fel de rocă a zăcut cândva în apele unei mări; cea mai puternică dovadă ar fi dealul de diatomită - Burduşoaia.
Cealaltă faţă a coloanei
„ Când ciopleşti piatra este posibil să găseşti ciupituri de vărsat ( goluri) “ – zicea un pietrar. Aceste semne se întâlnesc în mai multe locuri. Aceste propoziţii sunt întrebări.
În mod asemănător a început totul la Stonehenge !
De fapt în imagine trebuie să observăm pilonul ( probabil înfipt într-o teică subterană ) care susţinea în centrul de greutate ( nu o lespede – ca în imagine, ci o masă – rectangulară sau rotundă); nu se ştie când şi cum s-a prăpădit originalul; la Muscelul Cărămăneşti , cel puţin, se ştie.
Acest pilon – stâlp – coloană mică aminteşte de vremurile vechi cand mijlocul platoului era pus in evidenta de salpul ce se termina la capatul din aer, sub forma de vas. Masa rotundă ( a tăcerii ) a lui Brâncuşi din aşa credinţe a ieşit.
Unul dintre cei doi gemeni
Uşa rectangulară - expresie tautologică; la Aluniş ( la Şinca –Veche) compartimentele aceleiaşi chilii comunică printr-o uşă nu tocmai convenţională. Deci pleonasmul este permis.
Uşa rectangulară este imaginea coborâtă din astral pentru zodia celor doi: stâlpii verticali sunt gemenii, puntea de sus – delimitează spaţiul în care ai voie să urci, iar cea de jos – simbolizează nivelul de la care ai plecat.
Concluzia: intrarea într-o gospodărie se realizează prin poartă acoperită, altminteri unde este cerul de deasupra ta ? Pentru treburi casnice trebuie să existe „ porţile mari “ şi „ poarta mică “ însă întregul complex trebuie susţinut pe doi stâlpi ( gemenii) – poarta mică fiind un fel de intrând prin una din porţile mari. Această latură simbolică a porţilor a suferit modificări, însă cerul de deasupra noastră nu este de neglijat.
Porţile din Zona de Curbură nu înfăţişează atâta spectacol de frumuseţi şi simboluri cât cele din Maramureş; un gospodar strajnic al zonei, pentru gospodăria ce avea de înfiinţat, avea în minte să facă: porţile cu acoperiş, scara de intrare în casă cu trepte din piatră, eventual – o parte a împrejmuirii să fie - în loc de gard - zid (sec !) cu două feţe ( cu rol apotropaic).
La Stonehenge simbolul celor doi gemeni se repetă şi, prin aceasta, alt mesaj tainic ne este trimis.
La Aluniş – un fragment de coloană ?
Prea mult entuziasm parcă strică: până la proba contrarie suntem obligaţi să ne abţinem !
Fie să fie bine !
de Grigore Rotaru Delacamboru
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu