vineri, 1 ianuarie 2010

131. Despre Masa Rotundă ( a Soarelui, a Cinei de Taină)

O altă poziţie ( photo ) a sfertului de platou mic de la Muscelul Cărămăneşti

Primul semn sacru făcut de om simbolizează fie Soarele , fie Luna – o curbă închisă desenată pe nisip. Este greu de stabilit pentru lumea semnelor cine are întâietate: segmentul sau cercul, Piatra Broscari sau stânca Dionisie.

Cultul Soarelui a fost specific atâtor popoare şi există semnale de la cele mai simple semne până la templele pline de grandoare prin umilirea imaginatiei. Ofrandele erau aduse în numele faptului că astrul asigura viaţa şi acel prinos acumulat i se cuvenea; apoi au fost asociate cele două imagini: a focului şi a sângelui – focul ( arderea ) ce se consumă pentru ca viaţa să explodeze şi sângele ca un vehicul al acestei arderi ( perpetuum mobile), lumină şi mişcare. Fără lumină mişcarea încetează, energia trece peste pragul de suficienţă şi Totul ar intră în Marea Implozie – Sfârşitul prin instalarea Nimicului.

Cei mai dintâi oameni nu au fost aşa de pretenţioşi însă acţiunea lor a stat sub impulsul venit de dincolo de propria lor gândire; prin puterea Cuvântului ( Viul Grai) lăsau în urma lor ceva – prin urmaşi pentru urmaşii urmaşilor.

Păstorii transhumanţei au făcut şi ei obiectul pe care îi numim astăzi masă – de formă rotundă: printre obiectele suite pe măgar , prin această formă obiectul nu deranja animalul. În plus: această masă primordială avea forma Soarelui – dacă mâncau la amiază , a Lunii pline – dacă mâncau după înserat. Prin aceasta, cel puţin , trăiau în armonie cu cele cosmice. Puţine religii au neglijat aceste simboluri; se zice că nu este întâmplător faptul că Isus a avut Cina Cea de Taină în jurul unei mese rotunde; dacă întalnim şi forma rectangulară a mesei din acel eveniment atunci este produsul pictorilor – pentru comoditatea plasării personajelor în peisaj “. Biserica veche – a creştinismului primar – a păstrat pentru mult timp această formă a mesei şi nu s-a împotrivit ( nici cel puţin cu blândeţe) că Soarele era considerat sfânt “. Pe timpul copilăriei mele era un păcat să înjuri de soare, de lună , de stele, …de cele sfinte … în general. În mod liniştit Soarele a fost scos din panteonul zeilor, dar a rămas sfânt; un text popular serios nu vorbeşte despre soare , ci despre sfântul Soare.

Platoul Mic are ca reprezentări două forme: fix ( la Piatra Rotării, Aluniş, Cetăţeni , Nucu, …) şi mobil; ambele aveau formă rotundă. Platoul fix avea gropi de colectare sau şanţ de scurgere sau ambele. Platoul mobil include simbolul roţii cu patru spiţe ( deci al cercului cu centru ), cele patru părţi componente (sferturile) lăsau imaginaţia să caute punctul de intersecţie al diametrelor - cele patru sectoare de cerc nu-şi lipeau razele, consecutiv se lăsa între ele o distanţă – încât , pe ansamblu ieşeau în evidenţă două diametre ( virtuale !) perpendiculare. Păstorul săvârşea ritualul apoi aranja plăcile în desagi şi pleca mai departe chemat în lumea lui de atunci.



Cele patru sectoare de cerc în compoziţie

În cumpănă pe samar avea masa de lemn ( rotundă). Deci platoul Mic şi Masa Soarelui sunt două piese surori: ambele erau de folos pentru ritualul sacrificiului. Mai târziu , după ce au apărut locaşurile de cult, Platoul Mic a devenit Masă , tot de piatră şi fixă sprijinită pe cei patru stâlpişori ( în capetele celor două diametre) , sunt închinate punctele cardinale, pe faţa mesei de piatră crucea este virtuală , dar este sugerată de prezenţa celor patru ţăruşi. Faţa mesei rotunde va găzdui ofranda: coliva, colacii, capetele,prescura, măcinicii, turtele … toate de forme rotunde; suntem fii lui Isus sub lumina soarelui. Această formă de trecere fără convulsii de la credinţele vechii religii la noua religie poate fi luată ca pe o unitate de măsură pentru înţelepciunea în timp a acestui popor. Creştinismul nu avenit să dărâme , ci să împlinească. Acum , în prezent nu avem nici o scuză pentru a face risipa odoarelor vechi, sub nici un motiv, aşa a gândit omenirea în acel timp, dar a crezut fierbinte în acele reprezentări – oare nimic din ceea ce gândim noi nu pluteşte în aproximaţii – să fim serioşi – ar fi cazul !


Masa de Taină ( a tăcerii) din curtea bisericii din Muscelul Cărămăneşti.

Masa din imaginea expusă mai sus a stat secole în aer liber: provine de la schitul numit În prunii lui Cristian ( lângă Cârciegi) şi se zice că acolo a fost adusă … În secolul XXI ( mozaicul era deja descoperit !) a fost turnată o manta peste faţa mesei; chiar dacă au fost acoperite numai urmele de daltă tot nu este bine, anumite semne par omului neinstruit în aşa ceva ( cum este şi subsemnatul) nişte fleacuri – în fapt, cu cele mai bune intenţii …

Tot este bine că nu s-a trezit vreunul să o folosească drept capac pe undeva!

Este foarte adevărat: unele sate din România mor ( fenomenul pare a fi iremediabil) – ce se va întâmpla cu asemenea comori publice, sunt ale poporului român, sunt sacre – de neatins, cu ce drept au fost făcute marfă banală dusă-n robia arginţilor !? Ne-am văitat de ceasul morţii că unul dărâma biserici – demolarea continuă sub această formă parşivă ? Un răspuns afirmativ ar întuneca inima unui om normal şi tot pământul ar cădea-n întuneric !

Fie să fie bine !


de Grigore Rotaru Delacamboru




Niciun comentariu: