Cine nu a citit propoziţia:„ Munţii Buzăului sunt misterioşi“?! Şi la Sinca-veche, prin Ceahlău, în Dobrogea, prin unele păduri – sunt semne că „cineva“ a trecut pe acolo. Şi aceste „mistere“ nu sunt tocmai simple: călugări în alb prin păduri, oameni ascultând şoapta di trunchiul de brad, flăcări albastre jucând pe vreo zăpodie, fete alergând prin apele orizontului, … nu!
Misterele din zilele noastre sunt complicate până la stupizenie ! Exemplu: „ Pe acest perete de piatră sunt nişte semne misterioase ( nu se putea altfel!) , limbă necunoscută, au venit specialiştii dar au plecat îngânduraţi … etc.
Mai trece timpul , apare o nouă revistă, noul ziarist ia totul de la capăt, suceşte propoziţiile cu misterul şi … tot aşa! Este foarte normal: „ Cum să trăieşti Doamne, fără mister ?“ Ziariştii au dreptate, asta le este treaba: să pună aceiaşi poveste
( relatare ) pe multiple variante. Răul stă în altă parte: aceste semne , aceste vestigii
( comori inestimabile ) nu sunt ocrotite. Dacă dispare o sabie akinakes de la Fundu , Peşterii nu te apucă plînsu, ? Sunt sculptate în relief: străsihastrul a cioplit un întreg perete prin adâncire cu un centimetru ca să rămână concrescenţe – liniile de contur ale semnelor şi literelor.
- Uite, domnule, la Şinca – veche există o cavitate care … Discuţiile se aseamănă cu cele despre două echipe de fotbal: care este mai bună ! Zboară săgeţile de se face-ntuneric şi vorbe , vorbe , judecăţi spuse fără pic de logică, patimă , limbaj de grobian , ape tulburate şi cam atât: dacă arunci acuzaţii murdare, fără acoperire , nu înseamnă că eşti balcanic , că aşa se poartă, mai degrabă înseamnă că suni la uşa nemerniciei. Vreau sa spun ca am întâlnit oameni ai anumitor pretenţii care ţâşneau în pleasna ţâfnei întru , a mă amenda că dacii nu au trecut râul Buzău înspre Moldova şi geţii nu au urcat mai la deal de Pârscov,iar goţii au fost inventaţi.
Dacă nu ar exista aceste vestigii sunt sigur că s-ar găsi dintre cei care să afirme că aceste ţinuturi au început a fi locuite numai de la colectivizare încoa ,.
Rupestrele din zona Curburii, cele din Dobrogea, biserica de la Şinca - Veche, rupestrele din Prahova, de ce nu , cele din Moldova – dincolo de Prut, cele din masivul Ceahlăului reprezintă tot atâtea şantiere arheologice , nici de săpat nu trebuie prea mult, obiectivele sunt expuse ( unele …prea).
Odobescu a vizitat zona însoţit de un grafician şi „ au fotografiat grotele“; lucrările respective sunt păstrate şi nu pot fi utilizate ca material de comparaţie (secret …!?).
„ Trebuie menţinut misterul pentru că se răstoarnă anumite teorii şi se face atingere siguranţei naţionale !“ – nu se spune aşa direct , se lasă a se înţelege şi este mai păgubos, se creează confuzii oribile: să eliminăm dacii, să eliminăm geţii, să eliminăm goţii, dacă nu avem câte o piatră cu inscripţii în bătătură înseamnă că pe aici a fost pustiu;pietrele şi inscripţiile pe care le avem nu prea le ia nimeni înseamă,
unele sunt lăsate de izbelişte - crime,altele sunt cărate în cele patru zări - nemernicii.
Pe timpul pelasgilor mioara năzdrăvană vorbea, mai târziu un rege mare ( Negru – vodă !?) îşi ţinea aurul în tocitori ( La Tocitori – lângă stâncile lui Leonardo ), scheletele uriaşilor din Scăieni au fost înfăşurate în prelată şi duse cu un camion Carpaţi la Bucureşti ( unde ?) , olanele descoperite lângă fostul sat Seciu nu ştie nimeni de ele şi le-a scos la lumină un unchi al meu şi le-a spălat de noroi şi aveau inscripţii şi nu ştiu numai eu de ele ( chiar dacă ar fi din evul mediu – dar de ce să nu ştim; o potcoavă de cal dacă o să găsim şi dacă se stabileşte că este străveche, atunci trebuie să devenim conştienţi că valoarea ei este cât echivalent aur în greutate).
Cred că o să ne liniştim: acum încercăm să ascundem ceea ce există !
Alţii îşi inventează trecutul , noi vrem să-l ascundem. O să treacă şi asta !
Slavă Domnului , grotele nu pot fi duse cu roaba în curtea nu ştiu cărui muzeu. Cu inscripţiile este mai tragic.
Pe mine mă interesează de unde mă trag, să dispară confuzia, că nu sunt probe şi care sunt – nu ştiu ce au. Glumiţele făcute cu gândul discreditării sunt leşinate.
Eu aşa cred: strămoşii mei aveau stabilitate, nu prea îi lua vântul !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu